Fii la curent cu noutatile postate de mine si pe Facebook!

Tulburari de miros – vezi de ce le ai!

Tulburari de miros apar frecvent la persoanele care se confruntă cu răceli, gripă, alergii, infecții ale sinusurilor paranazale sau polipi nazali. Lipsa totală a mirosului poartă denumirea de anosmie iar capacitatea redusă de a simți mirosul este cunoscută sub numele de hiposmie.

Tulburările de miros pot fi adesea însoțite și de pierderea gustului  (ageuzie) sau de o capacitate redusă de a simți gustul dulce, acru, sărat sau amar iar această problemă este cunoscută sub numele de hipogeuzie. Toate aceste tipuri de tulburări pot afecta calitatea vieții dar pot fi și simptome importante ale unor boli de bază.

Capacitatea de a mirosi provine din interiorul unor celule senzoriale specializate care poartă denumirea de neuroni senzoriali olfactivi și se găsesc într-un mic „petic” de țesut din interiorul nasului iar aceste celule senzoriale sunt conectate direct la creier. Fiecare neuron senzorial olfactiv are un receptor de miros care va fi stimulat de orice moleculă microscopică.

Mirosurile ajung la neuronii senzoriali olfactivi prin două căi – prin nări sau prin canalul care „conectează” nasul cu gatul ( rinofaringele). Dacă acest canal sau nasul sunt blocate, cum ar fi atunci când simțiți nasul înfundat de o răceală sau gripă, mirosul nu va putea ajunge la celulele senzoriale olfactive iar astfel nu veți simți miros dar scade semnificativ și capacitatea de a simți gustul.

Este foarte important de știut că simțurile mirosului și gustului lucrează strâns împreună și depind unul de celălalt. Foarte multe persoane care ajung la medicul specialist pentru ca și-au pierdut simțul gustului află că de fapt și-au pierdut simțul mirosului.

Tulburări de miros – care sunt acestea?

Persoanele care se confruntă cu tulburări de miros fie au o scădere a capacității lor de a mirosi fie se confruntă cu diverse modificări în modul în care aceștia percep mirosurile. Astfel, tulburările de miros sunt următoarele:

  • Hiposomia – capacitate redusă de a simți miros;
  • Anosmia – pierderea totală a capacității de a simți miros. Sunt cazuri rare în care o persoană se naște fără simțul mirosului iar această afecțiune se numește anosmie congenitală;
  • Parosmia – reprezintă o schimbare în percepția normală a mirosurilor – spre exemplu atunci când mirosul a ceva familiar este distorsionat sau atunci când ceva care în mod normal mirosea plăcut acum poate să miroase urât;
  • Fantosmia – senzația unui miros care nu există.

Cauzele și simptomele tulburărilor de miros:

Tulburările de miros pot avea mai multe cauze însă, de regulă, persoanele care se confruntă cu tulburări de miros au suferit recent de o boală (răceală, gripă, infecții ale sinusurilor) sau o lovitură în zona capului. Cauzele frecvente ale apariției tulburărilor de miros sunt:

  • Infecții ale sinusurilor și ale căilor respiratorii superioare (sinuzita, rinita vasomotorie sau hipertrofica)
  • Prezența polipilor nazali, de cauza alergica, cel mai frecvent
  • Răceală, gripă, Sars-Cov2
  • Expunerea la anumite substante chimice
  • Fumatul, înaintarea în vârstă
  • Efecte secundare ale anumitor medicamente precum unele antibiotice sau antihistaminice
  • Lovituri în zona capului

Pentru un diagnostic corect în ceea ce privește cauza apariției tulburărilor de miros este necesar un consult la medicul specialist ORL. Acesta va stabili cu exactitate cauza apariției acestora și veți primi un tratament corespunzător afecțiunii de care suferiți.

Simptomele tulburărilor de miros pot varia în funcție de intensitatea acestora. Unele persoane se pot confrunta cu lipsa completă a mirosului și implicit a gustului iar alte persoane pot avea o capacitate redusă de a simți miros sau de a simți gust pentru dulce, acru, sărat sau amar.

În alte cazuri, gusturile sau mirosurile alteori plăcute pot deveni neplăcute. Este important de reținut faptul că lipsa mirosului determină și lipsa gustului.

Cum sunt diagnosticate tulburările de miros?

Atât tulburările de miros cât și cele de gust sunt tratate de către medicul ORL iar o evaluare precisă a unei tulburări de miros va include, printre altele, o examinare fizică a nasului, gâtului și urechilor, un test de miros și o revizuire a istoricului dumneavoastră de sănătate.

Diagnosticul corect, pus de către medicul ORL, este foarte important pentru a identifica și trata cauza de bază a unei potențiale tulburări de miros. Dacă tulburarea de miros este cauzată de obstrucțiile nazale precum polipii sau o deviatie de set nazal sau hipertrofia cornetelor nazale inferioare care restricționează fluxul de aer în nas, este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a-i îndepărta și pentru a simți din nou mirosul.

Netratate, tulburările de miros pot afecta calitatea vieții dar pot fi și periculoase – în unele situații pot reduce capacitatea de a observa la timp lucruri precum focul, scurgerile de gaz, prezența unor substante toxice sau unele alimente alterate.

Tratamentul tulburărilor de miros:

În urma anamnezei, medicul ORL va putea propune pacientului un tratament corect în funcție de afecțiunea de care acesta suferă și care are ca principal simptom pierderea mirosului.
În cazul persoanelor care se confruntă cu diverse tipuri de alergii sau rinosinuzite, medicul va prescrie un tratament antiinflamator și antialergic local pentru a dezobstrua căile respiratorii. Astfel particulele microscopice pot ajunge în cavitatea nazală la mucoasa nazală și mai departe la receptorii olfactivi.

Dacă pacientul suferă de polipi, deviatie sept nazal, hipertrofie cornete nazale inferioare atunci tratamentul va consta în intervenția chirurgicală de îndepărtare a acestora, de corectie a septului nazal, de micsorare a cornetelor
Pentru persoanele care se confruntă cu viroze respiratorii de sezon sau gripă, pentru a nu prelungi perioada de anosmie sau hiposomie, medicul va prescrie un tratament antiinflamator, un dezobstruant nazal și o serie de vitamine.

Persoanele care s-au confruntat cu lipsa totală a mirosului vor fi nevoite să facă o serie de „exerciții” de reînvățare a mirosurilor. Astfel, în fiecare zi, timp de 2 săptămâni, câte 15-20 de minute/zi trebuie sa vă „expuneți” la mirosul diverselor arome precum scorțișoară, rom, portocală, spirt etc.

În cazul în care simțiți orice schimbare a capacității de a mirosi trebuie să vă prezentați în cabinetul medicului ORL pentru o evaluare. Afecțiunile care determină lipsa mirosului trebuie tratate la timp și corect iar medicul trebuie să discute cu dumneavoastră și de posibilele riscuri care pot să apară pentru o persoană care se confruntă cu lipsa mirosului pentru mult timp.

Netratate într-un timp scurt, tulburările de miros pot să ducă la apariția unor tulburări nutriționale sau chiar la depresie.

Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!

Lasă un comentariu