Web Analytics Made Easy -StatCounter
Ruptura / Perforatia de timpan - Alerta ORL
Ruptura / Perforatia de timpan

Ruptura / Perforatia de timpan

Auzul este un simt foarte important al organismului uman.

Ca sa auzim avem nevoie de ureche, de cele 3 componente ale acesteia: conductul auditiv extern (CAE), urechea medie (care este formata din membrana timpanica, cavitatea timpanica si regiunea antro-mastoidiana) si urechea interna.

Unda sonora vine prin aer, trece prin conductul auditiv extern, se loveste de timpan, acesta vibreaza si transmite vibratiile lui lantului osicular din cavitatea timpanica (ciocanul, nicovala, scarita).

Acest lant osicular (cele mai mici oase din corpul uman) se misca transmitind acesta miscare urechii interne (cohleea). 

Vibraţiile sonore determină mişcări ale fluidului din cohlee care la randul lui provoacă îndoirea celulelor ciliate. Celulele ciliate iniţiaza semnale neuronale care sunt culese de nervul auditiv. Nervul auditiv trimite semnale către creier care vor fi interpretate ca si sunete.

Sustine acest blog! Cumpara un aparat de aerosoli de aici

Deci pentru a auzi avem nevoie in primul rand ca timpanul sa fie intact.  Pentru ca acesta sa transmita unda sonora corect nu trebuie sa prezinte nici o ruptura sau perforatie.

Dar hai sa povestim putin despre timpan

Timpanul  inchide la interior conductul auditiv extern fiind ca o ”usa inchisa” intre CAE si cavitatea timpanica. De exemplu, apa care intra in CAE se duce pana la nivelul timpanului si se scurge inapoi in afara.

Timpanul are o forma conica si realizeaza un unghi obtuz de 120 grade deschis spre exterior. Ca dimensiuni are inaltimeea intre 9,5-10,5 mm, 8,5-9 mm latime, grosime 0,1mm iar rezistenta ajunge pina la 2-3 atmosfere. Este format din 5 straturi: stratul epidermic, stratul subepitelial extern, stratul fibros, stratul subepitelial intern si stratul mucos. Arhitectura fibrilara a stratului fibros permite membranei timapnice sa posede o anumita rigiditate si sa se deformeze fara a-si modifica caracteristicile acustice.

Exista situatii de urgenta in care timpanul poate sa isi piarda din integritate, adica se poate rupe sau perfora. Diferenta dintre cei doi termeni tine pur si simplu de  momentul in care s-a produs accidentul.

Vorbim de ruptura timpanului in momentul in care leziunea este veche de 1-4 zile si de perforatie  atunci cand leziunea este mai veche de 5 zile.  Datorita stratului subepitelial extern alcatuit din fibroblasti, fibre de colagen nesisteatizate, capilare sangvine si fibre nervoase mielinizate timpanul se poate reface singur daca este doar o ruptura si acesta are dimensiuni mici.

Rupturilor timpanice au urmatoarea clasificare in functie de cauze:

PLAGI: date de actiunea unui corp dur si ascutit sau traumatisme craniene

BLAST:

  • prin hiper-hipopresiune aeriana sau hidrica;
  • In pacem= agresiune (lovituri cu palma sau pumnul), sportive (polo,box,lupte), profesionale (aviatori,scafandri, chesonieri), accidente de munca (sondori);
  • In bello= aviatori, plonjori, marinari, scafandai, genisti.

ACCIDENTALE (IATTROGENE):

  • otologice ( extragerea corpilor straini auriculari, spalatura auriculara);
  • cofochirurgicale (in timpul interventiilor la nivelul urechii).

Vedeti cate cauze de ruptura/perforatie a timpanului pot sa existe? Dar nu conteaza neaparat cauza ci tratamentul acestora  si complicatiile care pot aparea daca nu apelezi la tratament imediat.

Simptomele care apar in momentul in care se va produce o ruptura a timpanului vor fi: mai intai o durere acuta de cateva minute-ore care se amelioreza in timp urmata de o  scadere a auzului (hipoacuzia).

Hipoacuzia apare din cauza faptului ca timpanul nu mai vibreaza corect si nu mai poate transmite unda sonora integral

Daca nu stim ca am facut aceasta perforatie a timpanului si lasam sa intre apa in ureche, aceasta va patrunde prin ruptura si va intra in cavitatea timpanica suprainfectand-o bacterian. Apa este contaminata cu germeni si va infecta urechea cauzand o scurgere urat mirositoare la nivelul acesteia (otoree). Hipoacuzia se va agrava, durerea otica va creste, poate aparea chiar si un sindrom febril.

De aceeea este important sa stiti ca nu are voie sa intre apa in ureche in momentul in care banuim o ruptura / perforatie a timpanului.

Tratamentul va fi unul de urgenta! Cu cat ne vom prezenta la medicul ORL-ist mai repede cu atit avem sanse sa se inchida timpanul fara sa ramana cu cicatrice sau gaura.

Examenul clinic va evidentia secretii sanghinolente (cruste cu sange) in conductul auditiv extern si o ruptura la nivelul timpanului. In functie de cat de mare este leziunea sau marginiile rupturii ne putem da seama de prognosticul vindecarii acesteia.

Daca ruptura este mare (ocupa aproape tot timpanul) sau marginile sunt zdrentuite vom sti ca timpanul nu se va reface singur si ca trebuie efectuata o interventie chirurgicala (cofochirurgie).

Din fericire marea majoritate a perforatiilor timpanice se inchid singure si doar un mic procent necesita cofochirurgie.

Exista doua proceduri chirurgicale:

1. O procedura mai simpla, pentru perforatii mici, consta in avivarea marginilor perforatiei, afrontarea acestora, aplicarea unui mentor de reepitelizare (membrana situata intre coaja de ou si albus= NEM sau schotch) si un burete de gelaspon deasupra acestui mentor pentru mentinerea in pozitie.

Astfel timpanul se va ”aduna”, se va ”strange” si perforatia se va inchide. Perioada de vindecare poate dura de la cateva zile la o luna, depinzand de vechimea leziunii.

Acesta procedura se va efectua sub microscop cu anestezia locala a conductului auditiv extern. Controlul postoperator se va efectua la o luna, timp in care pacientul va avea grja sa nu intre apa in ureche. Medicul ORL va extrage buretelul si mentorul si va avea ”surpriza”placuta de a observa timpanul refacut, ca si cum nimic nu i s-a intmplat.

2. In cateva situatii nu putem apela la aceasta procedura ”mai usoara ” ci la o interventie mult mai dificila: MIRINGOPLASTIE.

Aceasta se va efectua la perforatiile mari si vechi. Este o intervente chirurgicala cu mai multi pasi de urmat si mai multa tehnica. Avand in vedere ca nu ne putem folosi de timpan (pentru ca nu mai exista) trebuie sa creem un alt timpan din fascia temporala-autogrefa.

Procedura se efectueza sub anestezie generala (AG-IOT), endaural sau retroauricular (in functie de pozitia perforatiei). Postperator pacientul trebuie sa urmeze anumite reguli si vindecarea se va produce intr-un timp mai lung.

Ambele proceduri vor avea succes daca pacientul va urma indicatiile medicului curant si va avea grija sa nu raceasca si sa nu intre apa in ureche. Virozele respiratorii pot agrava vindecarea din cauza legaturii directe dintre nas, trompa lui Eustachio si urechea medie.

Aceste proceduri chirurgicale se vor efectua in momentul in care urechea este ”uscata” , fara otoree, si nasul este uscat si desfundat (pacientul nu este racit). Aceste conditii sunt importante penru succesul interventiei iar nerespectarea acestora poate cauza ca perforatia sa nu se inchide in totalitate.

Stiti care este cel mai frecvent accident care poate duce la aceasta ruptura a timpanului? Folosirea betigasului pentru curatarea urechii. Daca nu sunteti atenti puteti sa il impingeti prea in adincime si sa cauzati perforarea timpanului.

Cum curatam urechea?

Asa ca sfatul meu este sa nu mai folositi acele betisoare, nu va ajuta sa elimnati ceara din ureche ci pot provoca daune cum ar fi sangerare la nivelul CAE sau perforarea timpanului.

Mai multe detalii legata de acest subiect puteti gasi in acest articol: Cum curatam urechea?

Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!

Pune o intrebare

Adresa ta de email nu va fi facuta publica.