Web Analytics Made Easy -StatCounter
COVID-19: Stam acasa, o zi de izolare la domiciliu - Alerta ORL
COVID-19: Stam acasa, o zi de izolare la domiciliu

COVID-19: Stam acasa, o zi de izolare la domiciliu

Suntem in plina pandemie cu CORONAVIRUS (SARS-COV-2). Aceasta situatie ne forteaza sa stam izolati, sa stam in casa, existand altfel riscul sa-i infectam pe cei dragi noua si mai ales pe cei varstnici, cei care pot fi afectati cel mai grav de SARS-COV2.

Virusul are acum transmitere comunitara, adica nu mai conteaza doar sa fi venit dintr-o tara in care sunt multe persoane infectate, ci deja SARS-COV2 s-a raspandit printre romani. Deci il putem da de la unul la altul fara sa ne dam seama ca suntem infectati, adica atunci cand suntem inca in perioada de incubatie (cand virusul doar se multiplica, fara a ne da simptome).

Prin urmare stam izolati, pastram distanta sociala. Nu mai avem voie sa vorbim decat de la o distanta mai mare un metru si atunci purtand masca. Nu avem voie sa mai dam noroc, sa ne imbratisam, sa ne pupam. Daca nu vom accepta aceste reguli, exista sanse mari sa transmitem virusul pe cale respiratorie si prin contact direct. Iar acest lucru este problematic, deoarece, chiar daca eu fac forma usoara si trec usor prin aceasta viroza, cel de langa mine cu care am vorbit sau am dat mana va putea face o forma mai severa, ajungand chiar la deces. ☹

Stam in casa de mai mult de o luna si poate vom sta inca o luna; ne-am mutat serviciul acasa. In aceasta perioada vom invata ca putem sa traim si altfel. Ca putem sa traim mai mult in sanul familiei, fara sa cerem ajutorul prietenilor ca sa fim fericiti; vom putea sa practicam hobby-uri la care inainte doar visam, pe care nu le puteam face pentru ca nu aveam vreme, pentru ca pierdeam timp cu drumurile, cu plimbarile. Vom descoperi ca putem sa facem multe lucruri in casa, lucruri despre care credeam ca nu le vom reusi singuri: sa gatim, sa facem sport, sa crosetam, sa desenam, sa ne vopsim pe cap si altele.

Sustine acest blog! Cumpara un aparat de aerosoli de aici

Hai sa va descriu cum mi-am imaginat o zi din izolarea mea, in cazul in care nu as fi medic si nu ar trebui sa ma duc la spital. 😊

Cu alte cuvinte, iata sugestia mea pentru o zi de izolare:

Ma trezesc la 7:30 AM, imi fac o cafea si o beau pe indelete langa o felie de paine cu unt si miere, citind dintr-o carte pe care am inceput-o aseara. Bun, am reusit sa ma trezesc, dar nu chiar de tot: ca sa ma pot apuca de o munca intelectuala, adica de indatoririle de serviciu, trebuie sa mai fac ceva. Prin urmare, trec la sport: fitness, yoga sau pilates. Caut pe internet un program de antrenament si incep. Nu prea am mare pofta, dar “cheful vine mancand”, nu-i asa? 😊 Miscarea dureaza o ora, nu mai putin… si uite cum am capatat tonus fizic si mental! Fac un dus, dupa care ma spal nu doar pe dinti, ci si in nas, cu spray-ul cu apa de mare.

Acum e momentul sa ma apuc de treaba, de serviciu. Ori ma pun la calculator si butonez de zor (pentru ca asta imi cere postul), ori, daca sunt casnica si am copii, ii trezesc, le dau de mancare si incep temele cu ei. Intru pe scoala online si incerc sa vad ce vor profii astia de la copiii mei 🙂 Facand aceste activitati, uite cum trec orele si se face amiaza… Yupiii, pauza de masa! Si ajungem noi, toata familia, sa luam pranzul impreuna. Cand ati mai avut aceasta minunata ocazie, in afara de weekend? Nu este minunat sa te intalnesti cu sotul/iubitul, copiii la masa?… Eu zic ca DA.

Am mancat, dar nu pot sa ma apuc imediat de treaba, prin urmare ma joc putin cu copiii, ies afara in curte sau scot capul pe geam si admir natura, cum se misca crengile copacilor sub adierea vantului, cum mai zboara o pasare pe langa mine (si in acel moment o invidiez), cum s-a mai deschis o floare pe creanga de langa geamul meu, ce forma mai au norii de pe cer. Gandurile imi fug la inocenta copilariei mele…

Dupa ce mi-am “relaxat” creierul, ma intorc la munca: la calculator, la facut teme cu copiii, la gatit pentru a doua zi sau la alte activitati casnice… de-ale femeilor. 😊

Pe nesimtite, trec orele si se face aproape seara. Inchid calculatorul. Chiar daca nu am colegii langa mine, stiu ca eu, nu altcineva, am decis pentru meseria pe care mi-am ales-o, prin urmare imi place ce fac si ma defineste – deci nu conteaza daca o fac dintr-un birou sau de acasa. Si pot sa vorbesc cu colegii prin video-conferinte; asta in cazul in care nu ma “deranjeaza” copiii. 😊A venit seara… vreau sa ma joc cu copiii, sa vad ce teme au avut de facut, daca s-au descurcat cu ele. Il intreb pe partenerul meu de viata cum i-a fost ziua de lucru, daca a avut ceva probleme la serviciu, daca vrea sa discutam… si uite asa stam la o sueta, de care poate alta data nu aveam timp.

Urmeaza momentul cinei. Imi  ajut partenerul sa o prepare; vom savura mai intens aceasta masa, stiind ca amandoi am contribuit la crearea ei.  Putem sa impartasim cina cu prietenii nostri, prin video-conferinta. Fiecare se va lauda cu ce a gatit in acea zi si vom povesti ce am mai auzit sau am patit.

Avem timp chiar sa jucam un board game, cum ar fi clasicul Monopoly. 😊Si… a venit ora lui Mos Ene, care ne zice sa ne culcam, dar nu inainte de a mai citi cateva pagini din cartea preferata.

Uite asa a trecut o zi si vor mai trece inca una si inca una…

Ne vom trezi in fiecare zi gandind ca nu am facut destule, ca mai vrem sa traim ca sa facem lucrurile pe care nu le-am facut ieri! Iar pentru asta este nevoie sa ne pastram sanatosi si in siguranta, avand rabdare si traind acum in casa, pentru a ne bucura mai tarziu pe deplin de natura si de oamenii dragi din intreaga lume.

Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!

Pune o intrebare

Adresa ta de email nu va fi facuta publica.