Web Analytics Made Easy -StatCounter
Acel moment cand iti doresti sa faci si mai mult pentru oameni! - Alerta ORL
Acel moment cand iti doresti sa faci si mai mult pentru oameni!

Acel moment cand iti doresti sa faci si mai mult pentru oameni!

Materialul de mai jos este de fapt un comentariu primit pe adresa blogului. Am decis ca acesta sa fie publicat intr-un mod special pentru a arata cumva bucuria pe care o am atunci cand oamenii au incredere in meseria mea. Si pentru ca imi iubesc meseria, incerc cumva sa am grija de cei care trec pragul cabinetului meu.  

Mai departe am sa va las sa cititi un comentariu primit pe adresa blogului de la un pacient curajos:

O sa va povestesc experienta mea cu operatia de deviatie de sept si cauterizarea cornetelor nazale inferioare cu radiofrecventa, pentru ca sunt multe persoane care au aceasta problema si ca si mine, de frica amana inevitabilul.

Asadar, acum mai multi ani(2014 mai exact) am efectuat o tomografie computerizata si concluzia a fost deviatie de sept la dreapta si rinozinuzita cronica etimoidala bilateral si sfeno-maxilara(o inflamatie a mucoasei nazale si sinusale). Recomandarea mai multor medici specialisti a fost, rezectie-repozitie sept nazal si cauterizarea cornetelor cu radiofrecventa.

De frica a tot ce citeam pe internet si a diverselor povesti din folclor, amanam interventia, neglijand recomandarile persoanelor abilitate. Sa nu faceti ca mine, pierderea va apartine!!!
Mentionez ca de cand ma stiu am avut probleme cu respiratul corect pe nas, probleme intretinute si pe fondul unei alergii.

Cu timpul am dezvoltat si bronsita astmatiforma. Am folosit ani de zile diferite sprayuri nazale ajungand sa le folosesc la intervale de timp foarte apropiat. Eram pur si simplu dependenta de ele. Obstructia nazala disparea pe moment, insa senzatia de nas infundat si uscat era din ce in ce mai pronuntata.

Nu mai vorbesc de durerile de cap pe care le aveam in ultima perioada, dureri matinale care persistau intreaga zi indiferent ce analgezic foloseam. Eram obosita mai mereu, lipsita de vlaga, incapabila sa ma concentrez la activitatile de zi cu zi, deoarece nasul meu era obstructionat major, iar creierul nu se mai oxigena, imi supuneam corpul zilnic la eforturi suplimentare inutile.

O amanare putea sa produca o proasta oxigenare a creierului si a inimii si de aici decurgeau probleme mult mai grave, sa nu mai spunem ca dupa o varsta nu se prea mai poate face acesta operatie.

Asadar, dupa multe cautari, am gasit in clinica medicala Medlife Grivita, un medic care mi-a dat incredere inca de la prima vizita in cabinetul dumneaei, doctor Ana Maria Apostol. Doamna doctor mi-a explicat detaliat care erau riscurile daca nu ma operam, deoarece nu exista alt tratament decat chirurgical.

Mi-a detaliat ce implica operatia in sine, cum trebuia sa ma pregatesc pentru ea, ce analize trebuia sa efectuez anterior operatiei, care erau costurile si mi-a garantat ca nu ma va durea nimic, nici in timpul operatiei si nici ulterior, operatia urmand a fi efectuata sub anestezie generala.

Increderea si explicatiile doamnei doctor cu privire la riscurile la care ma supuneam daca amanam operatia, m-au facut sa ma decid imediat si cat mai repede cu putinta sa programam operatia. Mi-a dat sa fac un set de analize, iar cand acestea erau gata sa ma prezint cu ele sa ma vada si un medic anestezist care isi dadea acceptul sau nu asupra operatiei, functie de analize si de istoricul meu medical.

Operatia a fost programata pentru data de 11 februarie ora 8:00. In ziua operatiei, m-am prezentat la receptia spitalului Medlife la ora 6:00 dimineata, nemancata, nebauta. Dupa ce am semnat tot ce era de semnat la receptie, a venit asistenta care m-a luat si m-a dus in camera. Mi-a spus ca in baie exisa un gel special verde cu care sa fac dus. In jur de ora 07.00, insotita de o asistenta, am plecat catre sala de operatie.

Mi s-a pus o branula si in acest timp a venit doamna doctor care m-a intrebat daca sunt pregatita si m-a incurajat din nou, spunandu-mi ca totul va fi bine. Probabil vedea pe fata mea ca eram livida de frica😊

M-am intins in patul de operatie, a venit si medicul ATI care s-a prezentat si mi-a spus sa nu imi fie frica ca o sa fie bine. Mi-a pus o masca de oxigen si din acel moment mi s-a rupt filmul. La un moment dat cineva imi tot spunea sa ma trezesc. Aveam frisoane si in acel moment mai multe persoane misunau pe langa patul meu. Mi-au pus paturi calde, mi-au monitorizat tensiunea si usor, usor contientizam ce se intampla si unde ma aflu.

Eram la terapie intensiva, aveam nasul bandajat. Nu ma durea nimic. Eram oricum sub antialgice.

Pe perete undeva era un ceas, era ora 11:00. M-am panicat, grija mea era sa imi sun familia sa nu se ingrijoreze pentru ca trecusera deja 3 ore de la operatie. O asistenta a venit cu un scaun cu rotile si m-a dus in camera. In camera m-am uitat in oglinda. Nu eram umflata si nici vanata.

Dupa amiaza a venit doamna doctor, mi-a explicat ca operatia a fost ok, ca totul a decurs ca la carte si ca dimineata la prima ora o sa-mi scoata bureteii de silicon pe care ii aveam in nas, dar sa stau linistita ca nu ma va durea decat foarte putin si pret de cateva secunde.

Doamnele asistente,ma intrebau tot timpul daca aveam nevoie de ceva, mi-au spus ca este o noapte de sacrificiu si ca nu prea o sa pot dormi. Aveam Netflix pe telefon asa ca nu putea fi asa de rau. Pe la 2 noaptea am si adormit cu mici treziri peste noapte deoarece mi se usca gura si trebuie sa te hidratezi foarte bine si din cauza buzelor uscate(un strugurel este vital).

Dimineata, in jur de ora 09.00 am mers sa mi se scoata bureteii pregatita psihic sa rezist durerii, dar surprinzator nu m-a durut deloc, bureteii au iesit foarte usor si nu, nu erau nu stiu cati kilometri de mese asa cum citeam din alte exeriente. Chiar nu m-a durut absolut deloc.

Doamna doctor m-a aspirat si mi-a aratat pe un ecran cum se vedea in nasul meu acum dupa operatie, explicandu-mi ca o sa mai simt nasul infundat o perioada, lucru perfect normal. Mi-a spus ca la pranz pot pleca acasa. Mi-a explicat ce trebuie sa fac eu acasa, cum sa imi curat nasul, mi-a dat un antibiotic, linex, xyzal (antialergicul este foarte important deoarece nu este tocmai placut sa stranuti, am patit-o eu) 😊 si ca ne auzim pe watsapp daca am vreo problema.

In prima zi dupa operatie nu aveam voie sa suflu nasul, a doua zi trebuia sa dau cu un spray pe baza de vit A si E(Rinopanteina), apoi sa il spal usor cu apa de mare(Sinomarin).

Astazi, am fost la cabinet sa ma aspire. Mi-a bagat niste mese in nas, simtind o usoara durere (singura durere pe care am simtit-o pana in present), apoi am stat 15 minute cu ele si am intrat la aspirat. Dupa aspirat, am simtit si eu ce insemna sa se respire pe nas.

Chiar sper sa va fie de ajutor exerienta mea si sa va faca sa nu mai amanati operatia daca asta este recomandarea pe care o aveti,

Eu am avut noroc sa intalnesc in doamna doctor Ana Maria Apostol, un medic profesionist, un medic uman si care empatizeaza cu pacientii. Ii multumesc pentru ca m-a convins sa imi fie bine! Namaste!

Tin sa multumesc pe aceasta cale tuturor pacientilor care imi solicita ajutorul! In momentul de fata, bucuria pe care o simt cand primesc altfel de comentarii, este nepretuita!

Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!

Pune o intrebare

Adresa ta de email nu va fi facuta publica.