Tinitus & Acufene

         Ati simtit vreodata ca va tiuie urechea? Atunci cind erati mai obositi sau mai agitati...
         Acest tiuit care apare uneori in urechea noastra, din pacate, se poate transforma intr-o adevarata boala a urechii si a organismului, boala foarte suparatoare de altfel.

        Tiuitul care noi il putem percepe sub diferite forme de senzatii sonore se numeste in termeni medicali tinitus sau acufene; ele sunt subiective, simtite doar de pacient si relatate celor din jur; pot fi de tonalitati diferite: zgomote grave care au un caracter muzical, sub forma " bizitului unei muste" sau aplicarii pe ureche a unei scoici; zgomote acute care sunt descrise ca un "jet de vapori", fluierat, suierat, "ciripit de pasari", "clinchet de clopotel"; uneori insa aceste sunete pot avea si un caracter complex fiind totodata grave si acute neputind fi descrise sau comparate cu nici un zgomot sau sunet particular.

       Intensitatea acestor acufene poate fi diferita de la pacient la pacient: pot fi abia perceptibile ( fiind sesizate doar noaptea in timpul somnului, cind e liniste in jur) sau pot fi foarte puternice, tenace, persistente de-a lungul zilei, deranjante pentru pacient astfel incit pot duce la stari de nelinistite, anxietate....
      Aceste zgomote in urechi se insotesc deobicei si de o scadere a auzului ( de transmisie/ de perceptie)
      Acufenele pot fi auzite intr-o singura ureche sau in amindoua ( in acest caz bolnavul le percepe in tot capul), pot fi cu durata variabila depinzind foarte mult de cauza care le provoaca aparitia. Pot avea un caracter permanent ( le auzim zi si noapte) sau le putem auzi doar in momentele de liniste. Pot fi agravate de flexia capului ( pozitia decliva), expunere la soare, consum de alcool, fumat, oboseala, stari emotionale.
      Da, ati observat deja asta: cei care din nefericire sufera de  acufene. Insa pe voi va intereseaza cel mai mult cauza declansatoare, de ce oare a pornit "acest motoras in capul nostru" si cum il putem face sa dispara.
     Cauzele aparitiei acestor acufene/tinitus sunt multiple, o sa enumar cele mai importante:

1. leziuni la nivelul urechii externe ( conductul auditiv extern) sau la nivelul urechii medii ( acea cavitate care contine cele 3 oscioare care au rolul de a trasmite unda sonora la urechea interna)- acufenele au un timbru grav, sunt monotone, intermitente ( apar si dispar)
2. leziuni la nivelul urechii interne = cohlea ( unde unda sonora e transformata in impuls nervos si se formeaza nervul auditiv)- acufenele sunt puternice, muzicale si continue, persistente

      Acufenele produse de leziuni la nivelul urechii externe sau medii sunt date de infectii ale conductului auditiv extern  si ale cavitatii timpanice, acestea pot fi usor diagnosticate la un exam ORL prin otoscopie si sunt insotite de hipoacuzie de transmisie.
     Acufenele care apar datorita unor leziuni la nivelul urechii interne au numeroase cauze:

• traumatisme (mecanice) la nivelul urechii
• traumatisme acustice ( nervul auditiv e lezat datorita unui sunet puternic intens si persistent adus la nivelul urechii): acest lucru se intimpla cel mai des la cei care lucreaza in zgomot
• sindromul Meniere= o boala care apare in crize; crize care se manifesta prin tinitus, scaderea auzului, vertij ( ameteala); este o boala de cauza necunoscuta, fara un tratament curativ, doar de ameliorare a crizelor
• intoxicatii cu substante daunatoare nervului auditiv, cum ar fi: tutun, alcool, medicamente ( antibiotice= streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina; barbituricice- substante cu actiune sedativ-hipnotica; acidul salicilic care este un ingredient de baza pentru multiple produse indicate in tratarea bolilor de piele - acnee, psoriazis, bataturi, veruci, keratoza foliculara, matreata); noxe= benzina, plumb, mercur,fosfor, oxid de carbon
• infectii virale ( gripa, herpes, zona zooster) sau bacteriene
• tulburari reflexe nervoase, circulatorii, neurovegetative
• tulburari vasculare: HTA, hipotensiune arteriala, ateroscleroza, insuficienta vertebro-bazilara; tulburari care pot favoriza dezechilibrarea circulatiei vasculare la nivelul creierului si inclusiv la nivelul cohleei si a nervului auditiv
• tulburari metabolice sau endocrine (carente vitaminice A si B, diabet, insuficienta hepatica)
• imbatrinirea organismului si inclusiv a nervului auditiv ( = presbiacuzia)
• tumori la nivelul nervului auditiv (neurinom de acustic) sau tumori cerebrale in apropierea urechii interne

        Dupa ce ati citit toate aceste cauze de aparitie ati vrea sa stiti si cum se trateaza aceste acufene.
        In primul si primul rind trebuie sa eliminam cauza declansatoare si apoi sa ajutam cumva sa se refaca urechea interna si nervul auditiv ( in cazul in care eliminam orice leziune la nivelul conductului auditiv extern si urechii medii).
        Cea mai frecventa cauza de aparitie a acestui tinitus este leziune la nivelul urechii interne, datorita unui dezechilibru vascular: ischemie, hemoragie, tromboza la nivelul vaselor care vascularizeaza acea ureche interna. Drept urmare trebuie sa lucram pe acest dezechilibru vascular, sa mentinem vasele de singe deschise astfel incit sa irige cit mai bine urechea interna. S-au incercat tot felul de terapii, nici una nu este certa, nu s-a descoperit inca un medicament minune care sa ne salveze in citeva zile de acest tinitus. Tratamentul este de lunga durata, depinde foarte mult de virsta pacientului si alte boli asociate. Ca terapie medicamentoasa se incearca un vasodilalator ( pe vasele mici) si un neurotrop ( cu rolul de a "hrani" nervul), pe o perioada de cel putin 3 luni.

         Datorita faptului ca tinitusul nu este o boala nu exista tratament. Desi
Deși cercetatorii lucreaza din greu pentru a gasi un remediu, tinitusul nu se poate vindeca actualmente complet. Se pot recomanda tratamente, terapii si tehnici audiologice de mascare a sunetului deranjant. Cea mai raspindita tehnica  pentru ameliorarea tinitusului este cea de mascare, adica de acoperire a zgomotului facut de tinitus prin ascultarea unor sunete si prin amplificarea sunetelor din jur cu ajutorul unui aparat auditiv, care are si posibilitatea de a genera semnale sonore.


      Sfatul meu: lasati la o parte grijile si incercati sa va mai si odihniti. Acufenele, de cele mai multe ori apar din aceasta cauza: organismul nu se mai odihneste, tot timpul in alerta, dezechilibrind astfel tot sistemul vascular ( cel care aduce oxigen-energie creierului). InxerÎncercați sa evitați: cafeaua,  alcoolul,  drogurile,  fumatul.

Amigdalita cronica

       Dupa cum am relatat in articolul precedent amigdala are rolul de a indeparta microbii din aerul pe care il inhalam, microbi care sunt capabili sa  infecteze tot organismul.
       Drept urmare amigdala duce "lupta dupa lupta" in indepartarea acestor germeni din aer; din nefericire mediul in care traim este foarte toxic pentru organismul nostru: plin de germeni ( microbi si virusi) si noxe.    

      Astfel  ajungem sa descoperim la un moment dat ca avem amigdalita cronica.  Adica amigdalele sunt marite in volum, ies din loja lor si se pot vedea cu usurinta la deschiderea gurii si sunt pline de "gauri" = cripte. In aceste cripte se acumuleaza resturi alimentare, detrisuri, celule moarte, bacterii  sub forma unor grunji albi care se numesc CAZEUM. Cind avem o asa situatie: amigdale hipertrofiate, cu cripte si din cind in cind se vad pe suprafata lor grunji albi suntem in fata unei amigdalite cronice hipertrofice criptice cazeoasa. In acest moment amigdalele se pot inflama foarte usor si pot descarca in organism germeni in mod continuu, astfel devenind un focar de infectie sistemic. Aceasta amigdalita cronica hipertrofica criptica este o indicatie de scoatere chirurgicala a amigdalelor, pentru ca in acest moment ele nu mai au rolul de a apara organismul ci de a-l infecta.

     Cronicizarea este favorizata de structura criptica a amigdalelor ( cu posibilitatea de a  retine resturi alimentare, germeni si celule moarte), obstructia nazala produsa de o deviatie sept nazal si hipertrofia cornetelor nazale, terenul alergic, atmosfera poluata.
     Amigdalita cronica poate fi intilnita cel mai frecvent in copilarie, cind poate da obstructia aeriana la nivelul cailor respiratorii superioare alaturi de vegetatiile adenoidiene, dar poate fi intilnita si in adolescenta si la tineri.

     Poate exista amigdalita cronica si fara hipertrofia acestora, diagnosticul punindu-se pe anamneza ( istoricul pacientului: care relateaza numeroase pusee amigdaliene in antecedente) si pe analize de laborator ( ASLO, VSH, PCR, leucocitoza crescute). Anamneza mai pune in evidenta si asocierea de fenomene la distanta in momentul unui puseu acut amigdalian, astfel: cefalee, dureri articulare, dureri musculare, lombalgii, tumefieri articulare sau chiar aparitia unor boli la distanta: glomerulonefrita, reumatism articular acut, endocardite....
      Simptomatologia in amigdalita cronica este "saraca": jena in git, senzatie de corp strain, tuse seaca, halena fetida ( miros urit), gust neplacut in gura si uneori expulzarea de dopuri cazeoase albicioase. La examenul clinic ORL se mai poate evidentia apasarea dureroasa unilaterala pe pilierul anterior, congestia pilierului anterior, prezenta unui ganglion satelit subangulomandibular.
      Exista situatii in care se poate observa hipertrofia unilaterala (doar a unei amigdale), in acest caz suspicionam o tumora amigdaliana beningna/maligna. Insa poate exista o hipertrofie unilaterala amigdaliana fara a avea o modificare patologica.
      Hipertrofie amigdaliana bilaterala poate sa existe si in cazul unor boli sistemice, deci sa nu fie vorba de o amigdalita cronica. Astfel  poate fi: forma hipertrofica a sifilisului secundar, maladia Hodgkin, leucemia limfoida, TBC...
     Sfatul meu: nu chinuiti organismul pastrind amigdalele care de la an la an se infecteaza din ce in ce mai usor si devin o sursa de infectie sistemica.