vineri, 16 martie 2012

Amigdala: "aparatorul" organismului/ focar de infectie sistemic

       Amigdala, dupa cum stim cu totii, este situata in git, asa zisul "faringe" ( in termeni medicali).
       Poate va intrebati ce este aceasta amigdala si ce rol are pentru organism?
       Amigdala este formata dintr-un  un tesut limfoid, tesut care este format din  celule care intervin in imunitatea organismului si au rol de protectie; imaginati-va ca ele ar fi asemenea unor "soldatei" care lupta impotriva "inamicilor". Acesti "inamici" sunt germenii (microbii) si toxicele din aerul pe care il inspiram. Ca sa nu intre in organismul nostru, care este "steril" pe dinauntru,  aceasta amigdala lupta si ii indeparteaza pe acesti inamici de la nivelul gitului. De aceea m-am referit la amigdala ca fiind " aparatorul" organismului.
       Aceasta amigdala este, de fapt, in dublu exemplar: avem doua amigdale palatine (care se gasesc situate in fundul gitului cum deschidem gura, pe peretele lateral al faringelui). Ele sunt situate in niste loji; loji delimitate de pereti (pilieri): anterior si posterior. In mod normal amigdalele palatine nu ar trebui sa se vada, ele sunt ascunse intre acesti pilieri. In momentul cind noi le putem vedea inseamna ca au "suferit", in momentul actual sau cindva....



      Ce inseamna  aceasta "suferinta" a amigdalelor? Inflamarea si infectarea lor cu diferite bacterii, dintre care cea mai frecventa este Streptococul beta hemolitic. Amigdalele au rol de a indeparta aceste bacterii care vor sa intre in organism si sa-l "invadeze". Insa, in momentul cind ne scade imunitatea si racim aceste amigdale nu mai fac fata si se maresc in volum, se inrosesc si se acopera de pete albe ( puroi), noi resimtim aceasta schimbare a amigdalelor prin durere intensa spontana faringiana si la inghitit ce poate iradia pina in urechi, putind fi insotita  de febra si de puroi in nas si obstructie nazala. In acest moment daca nu tratam aceasta infectie a amigdalelor promt si corect ele pot deveni o sursa de infectie sistemica ( adica varsa bacteriile in singe si astfel ajung in tot corpul ducind infectia si la celelalte organe) in loc sa fie "aparatorul " organismului.



      Ca sa sterilizam acest focar de infectie( amigdalele pline de puroi) trebuie sa administram antibiotic: NU ORAL ( PE GURA) CI INJECTABIL ( PE VENA SAU INTRAMUSCULAR) .
      Ca o masina care e folosita mai mult timp si ajunge sa nu mai mearga bine datorita folosirii ei excesive asa se poate intimpla si cu amigdalele daca trebuie sa lucreze in mod repetat infectindu-se la orice intilnire cu o bacterie mai virulenta . Insa daca se intimpla des sa lupte impotriva infectarii organismului ajunge sa nu mai faca "fata" astfel ca in loc sa  arunce microbii afara din organism ii retine in interior si ajunge chiar sa ii trimita in singe, singe care imprastie aceste bacterii in tot organismul devenind astfel un focar de infectie sistemic.



       Infectia sistemica = bacteriile se duc in tot organismul, la toate organele pe care le inflamaeaza si le infecteaza, astfel ajung:  la inima- endocardita, la articulatii- reumatism articular acut, la rinichi- glomerulonefrita.
       In acest moment ele nu mai au rol in apararea organismului si ca orice "lucru rau" trebuie indepartat ca sa nu faca si mai rau astfel se ajunge la amigdalectomie ( excizia amigdalelor).
       Indicatia de amigdalectomie este atunci: cind suferim de 2-3 episoade amigdaliene acute ( amigdale acoperite de puroi si inflamate) 2-3 ani la rind si in momentul cind avem niste analize de laborator specifice crescute: ASLO, VSH, PCR.
ASLO= detectarea anticorpilor care se formeaza impotriva Streptococului beta hemolitic in momentul cind acesta ajunge in singe.
VSH si PCR= markari ai inflamatiei si infectiei.
     O alta indicatie de scoaterea a amigdalelor pe cale chirurgicala este in momentul cind se formeaza un flegmon periamigdalian. Flegmonul periamigdalian este rezultatul colectarii puroiului intr-un fel de "punga", situata intre amigdala si pilieri. Aceasta colectie purulenta poate fi situata deasupra amigdalei, in spatele amigdalei, etc.. Ca sa evacuam puroiul trebuie practicata o punctie urmata de incizia mucoasei care acopera flegmonul si drenarea lui. In acest moment se stie sigur ca amigdala nu mai poate sa faca fata rolului de aparator al organismului ci doar de a devarsa puroiul in organism.
       In concluzie: amigdala palatina are rol protector al organismului insa la un moment dat se poate transforma intr-o sursa de infectie a organismului.
       De retinut: amigdalita acuta eritemato-pultaceea sau flegmonul periamigdalian se trateaza cu antibiotic injectabil, cel mai frecvent cu Penicilina; aceasta amigdalita este o boala infecto-contagioasa, adica se poate transmite foarte usor de la pacient la cei din jur, pacientul ar trebui sa stea in "carantina" citeva zile.