miercuri, 18 aprilie 2012

Tinitus & Acufene

         Ati simtit vreodata ca va tiuie urechea? Atunci cind erati mai obositi sau mai agitati...
         Acest tiuit care apare uneori in urechea noastra, din pacate, se poate transforma intr-o adevarata boala a urechii si a organismului, boala foarte suparatoare de altfel.



        Tiuitul care noi il putem percepe sub diferite forme de senzatii sonore se numeste in termeni medicali tinitus sau acufene; ele sunt subiective, simtite doar de pacient si relatate celor din jur; pot fi de tonalitati diferite: zgomote grave care au un caracter muzical, sub forma " bizitului unei muste" sau aplicarii pe ureche a unei scoici; zgomote acute care sunt descrise ca un "jet de vapori", fluierat, suierat, "ciripit de pasari", "clinchet de clopotel"; uneori insa aceste sunete pot avea si un caracter complex fiind totodata grave si acute neputind fi descrise sau comparate cu nici un zgomot sau sunet particular.












       Intensitatea acestor acufene poate fi diferita de la pacient la pacient: pot fi abia perceptibile ( fiind sesizate doar noaptea in timpul somnului, cind e liniste in jur) sau pot fi foarte puternice, tenace, persistente de-a lungul zilei, deranjante pentru pacient astfel incit pot duce la stari de nelinistite, anxietate....
      Aceste zgomote in urechi se insotesc deobicei si de o scadere a auzului ( de transmisie/ de perceptie)
      Acufenele pot fi auzite intr-o singura ureche sau in amindoua ( in acest caz bolnavul le percepe in tot capul), pot fi cu durata variabila depinzind foarte mult de cauza care le provoaca aparitia. Pot avea un caracter permanent ( le auzim zi si noapte) sau le putem auzi doar in momentele de liniste. Pot fi agravate de flexia capului ( pozitia decliva), expunere la soare, consum de alcool, fumat, oboseala, stari emotionale.
      Da, ati observat deja asta: cei care din nefericire sufera de  acufene. Insa pe voi va intereseaza cel mai mult cauza declansatoare, de ce oare a pornit "acest motoras in capul nostru" si cum il putem face sa dispara.
     Cauzele aparitiei acestor acufene/tinitus sunt multiple, o sa enumar cele mai importante:
  1. leziuni la nivelul urechii externe ( conductul auditiv extern) sau la nivelul urechii medii ( acea cavitate care contine cele 3 oscioare care au rolul de a trasmite unda sonora la urechea interna)- acufenele au un timbru grav, sunt monotone, intermitente ( apar si dispar)
  2. leziuni la nivelul urechii interne = cohlea ( unde unda sonora e transformata in impuls nervos si se formeaza nervul auditiv)- acufenele sunt puternice, muzicale si continue, persistente



      Acufenele produse de leziuni la nivelul urechii externe sau medii sunt date de infectii ale conductului auditiv extern  si ale cavitatii timpanice, acestea pot fi usor diagnosticate la un exam ORL prin otoscopie si sunt insotite de hipoacuzie de transmisie.
     Acufenele care apar datorita unor leziuni la nivelul urechii interne au numeroase cauze:
  • traumatisme (mecanice) la nivelul urechii
  • traumatisme acustice ( nervul auditiv e lezat datorita unui sunet puternic intens si persistent adus la nivelul urechii): acest lucru se intimpla cel mai des la cei care lucreaza in zgomot
  • sindromul Meniere= o boala care apare in crize; crize care se manifesta prin tinitus, scaderea auzului, vertij ( ameteala); este o boala de cauza necunoscuta, fara un tratament curativ, doar de ameliorare a crizelor
  • intoxicatii cu substante daunatoare nervului auditiv, cum ar fi: tutun, alcool, medicamente ( antibiotice= streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina; barbituricice- substante cu actiune sedativ-hipnotica; acidul salicilic care este un ingredient de baza pentru multiple produse indicate in tratarea bolilor de piele - acnee, psoriazis, bataturi, veruci, keratoza foliculara, matreata); noxe= benzina, plumb, mercur,fosfor, oxid de carbon
  • infectii virale ( gripa, herpes, zona zooster) sau bacteriene
  • tulburari reflexe nervoase, circulatorii, neurovegetative
  • tulburari vasculare: HTA, hipotensiune arteriala, ateroscleroza, insuficienta vertebro-bazilara; tulburari care pot favoriza dezechilibrarea circulatiei vasculare la nivelul creierului si inclusiv la nivelul cohleei si a nervului auditiv
  • tulburari metabolice sau endocrine (carente vitaminice A si B, diabet, insuficienta hepatica)
  • imbatrinirea organismului si inclusiv a nervului auditiv ( = presbiacuzia)
  • tumori la nivelul nervului auditiv (neurinom de acustic) sau tumori cerebrale in apropierea urechii interne
        Dupa ce ati citit toate aceste cauze de aparitie ati vrea sa stiti si cum se trateaza aceste acufene.
        In primul si primul rind trebuie sa eliminam cauza declansatoare si apoi sa ajutam cumva sa se refaca urechea interna si nervul auditiv ( in cazul in care eliminam orice leziune la nivelul conductului auditiv extern si urechii medii).
        Cea mai frecventa cauza de aparitie a acestui tinitus este leziune la nivelul urechii interne, datorita unui dezechilibru vascular: ischemie, hemoragie, tromboza la nivelul vaselor care vascularizeaza acea ureche interna. Drept urmare trebuie sa lucram pe acest dezechilibru vascular, sa mentinem vasele de singe deschise astfel incit sa irige cit mai bine urechea interna. S-au incercat tot felul de terapii, nici una nu este certa, nu s-a descoperit inca un medicament minune care sa ne salveze in citeva zile de acest tinitus. Tratamentul este de lunga durata, depinde foarte mult de virsta pacientului si alte boli asociate. Ca terapie medicamentoasa se incearca un vasodilalator ( pe vasele mici) si un neurotrop ( cu rolul de a "hrani" nervul), pe o perioada de cel putin 3 luni.

         Datorita faptului ca tinitusul nu este o boala nu exista tratament. Desi
Deși cercetatorii lucreaza din greu pentru a gasi un remediu, tinitusul nu se poate vindeca actualmente complet. Se pot recomanda tratamente, terapii si tehnici audiologice de mascare a sunetului deranjant. Cea mai raspindita tehnica  pentru ameliorarea tinitusului este cea de mascare, adica de acoperire a zgomotului facut de tinitus prin ascultarea unor sunete si prin amplificarea sunetelor din jur cu ajutorul unui aparat auditiv, care are si posibilitatea de a genera semnale sonore.


      Sfatul meu: lasati la o parte grijile si incercati sa va mai si odihniti. Acufenele, de cele mai multe ori apar din aceasta cauza: organismul nu se mai odihneste, tot timpul in alerta, dezechilibrind astfel tot sistemul vascular ( cel care aduce oxigen-energie creierului). InxerÎncercați sa evitați: cafeaua,  alcoolul,  drogurile,  fumatul.




marți, 3 aprilie 2012

Amigdalita cronica

       Dupa cum am relatat in articolul precedent amigdala are rolul de a indeparta microbii din aerul pe care il inhalam, microbi care sunt capabili sa  infecteze tot organismul.
       Drept urmare amigdala duce "lupta dupa lupta" in indepartarea acestor germeni din aer; din nefericire mediul in care traim este foarte toxic pentru organismul nostru: plin de germeni ( microbi si virusi) si noxe.    




      Astfel  ajungem sa descoperim la un moment dat ca avem amigdalita cronica.  Adica amigdalele sunt marite in volum, ies din loja lor si se pot vedea cu usurinta la deschiderea gurii si sunt pline de "gauri" = cripte. In aceste cripte se acumuleaza resturi alimentare, detrisuri, celule moarte, bacterii  sub forma unor grunji albi care se numesc CAZEUM. Cind avem o asa situatie: amigdale hipertrofiate, cu cripte si din cind in cind se vad pe suprafata lor grunji albi suntem in fata unei amigdalite cronice hipertrofice criptice cazeoasa. In acest moment amigdalele se pot inflama foarte usor si pot descarca in organism germeni in mod continuu, astfel devenind un focar de infectie sistemic. Aceasta amigdalita cronica hipertrofica criptica este o indicatie de scoatere chirurgicala a amigdalelor, pentru ca in acest moment ele nu mai au rolul de a apara organismul ci de a-l infecta.




     Cronicizarea este favorizata de structura criptica a amigdalelor ( cu posibilitatea de a  retine resturi alimentare, germeni si celule moarte), obstructia nazala produsa de o deviatie sept nazal si hipertrofia cornetelor nazale, terenul alergic, atmosfera poluata.
     Amigdalita cronica poate fi intilnita cel mai frecvent in copilarie, cind poate da obstructia aeriana la nivelul cailor respiratorii superioare alaturi de vegetatiile adenoidiene, dar poate fi intilnita si in adolescenta si la tineri.






     Poate exista amigdalita cronica si fara hipertrofia acestora, diagnosticul punindu-se pe anamneza ( istoricul pacientului: care relateaza numeroase pusee amigdaliene in antecedente) si pe analize de laborator ( ASLO, VSH, PCR, leucocitoza crescute). Anamneza mai pune in evidenta si asocierea de fenomene la distanta in momentul unui puseu acut amigdalian, astfel: cefalee, dureri articulare, dureri musculare, lombalgii, tumefieri articulare sau chiar aparitia unor boli la distanta: glomerulonefrita, reumatism articular acut, endocardite....
      Simptomatologia in amigdalita cronica este "saraca": jena in git, senzatie de corp strain, tuse seaca, halena fetida ( miros urit), gust neplacut in gura si uneori expulzarea de dopuri cazeoase albicioase. La examenul clinic ORL se mai poate evidentia apasarea dureroasa unilaterala pe pilierul anterior, congestia pilierului anterior, prezenta unui ganglion satelit subangulomandibular.
      Exista situatii in care se poate observa hipertrofia unilaterala (doar a unei amigdale), in acest caz suspicionam o tumora amigdaliana beningna/maligna. Insa poate exista o hipertrofie unilaterala amigdaliana fara a avea o modificare patologica.
      Hipertrofie amigdaliana bilaterala poate sa existe si in cazul unor boli sistemice, deci sa nu fie vorba de o amigdalita cronica. Astfel  poate fi: forma hipertrofica a sifilisului secundar, maladia Hodgkin, leucemia limfoida, TBC...
     Sfatul meu: nu chinuiti organismul pastrind amigdalele care de la an la an se infecteaza din ce in ce mai usor si devin o sursa de infectie sistemica.






vineri, 16 martie 2012

Amigdala: "aparatorul" organismului/ focar de infectie sistemic

       Amigdala, dupa cum stim cu totii, este situata in git, asa zisul "faringe" ( in termeni medicali).
       Poate va intrebati ce este aceasta amigdala si ce rol are pentru organism?
       Amigdala este formata dintr-un  un tesut limfoid, tesut care este format din  celule care intervin in imunitatea organismului si au rol de protectie; imaginati-va ca ele ar fi asemenea unor "soldatei" care lupta impotriva "inamicilor". Acesti "inamici" sunt germenii (microbii) si toxicele din aerul pe care il inspiram. Ca sa nu intre in organismul nostru, care este "steril" pe dinauntru,  aceasta amigdala lupta si ii indeparteaza pe acesti inamici de la nivelul gitului. De aceea m-am referit la amigdala ca fiind " aparatorul" organismului.
       Aceasta amigdala este, de fapt, in dublu exemplar: avem doua amigdale palatine (care se gasesc situate in fundul gitului cum deschidem gura, pe peretele lateral al faringelui). Ele sunt situate in niste loji; loji delimitate de pereti (pilieri): anterior si posterior. In mod normal amigdalele palatine nu ar trebui sa se vada, ele sunt ascunse intre acesti pilieri. In momentul cind noi le putem vedea inseamna ca au "suferit", in momentul actual sau cindva....



      Ce inseamna  aceasta "suferinta" a amigdalelor? Inflamarea si infectarea lor cu diferite bacterii, dintre care cea mai frecventa este Streptococul beta hemolitic. Amigdalele au rol de a indeparta aceste bacterii care vor sa intre in organism si sa-l "invadeze". Insa, in momentul cind ne scade imunitatea si racim aceste amigdale nu mai fac fata si se maresc in volum, se inrosesc si se acopera de pete albe ( puroi), noi resimtim aceasta schimbare a amigdalelor prin durere intensa spontana faringiana si la inghitit ce poate iradia pina in urechi, putind fi insotita  de febra si de puroi in nas si obstructie nazala. In acest moment daca nu tratam aceasta infectie a amigdalelor promt si corect ele pot deveni o sursa de infectie sistemica ( adica varsa bacteriile in singe si astfel ajung in tot corpul ducind infectia si la celelalte organe) in loc sa fie "aparatorul " organismului.



      Ca sa sterilizam acest focar de infectie( amigdalele pline de puroi) trebuie sa administram antibiotic: NU ORAL ( PE GURA) CI INJECTABIL ( PE VENA SAU INTRAMUSCULAR) .
      Ca o masina care e folosita mai mult timp si ajunge sa nu mai mearga bine datorita folosirii ei excesive asa se poate intimpla si cu amigdalele daca trebuie sa lucreze in mod repetat infectindu-se la orice intilnire cu o bacterie mai virulenta . Insa daca se intimpla des sa lupte impotriva infectarii organismului ajunge sa nu mai faca "fata" astfel ca in loc sa  arunce microbii afara din organism ii retine in interior si ajunge chiar sa ii trimita in singe, singe care imprastie aceste bacterii in tot organismul devenind astfel un focar de infectie sistemic.



       Infectia sistemica = bacteriile se duc in tot organismul, la toate organele pe care le inflamaeaza si le infecteaza, astfel ajung:  la inima- endocardita, la articulatii- reumatism articular acut, la rinichi- glomerulonefrita.
       In acest moment ele nu mai au rol in apararea organismului si ca orice "lucru rau" trebuie indepartat ca sa nu faca si mai rau astfel se ajunge la amigdalectomie ( excizia amigdalelor).
       Indicatia de amigdalectomie este atunci: cind suferim de 2-3 episoade amigdaliene acute ( amigdale acoperite de puroi si inflamate) 2-3 ani la rind si in momentul cind avem niste analize de laborator specifice crescute: ASLO, VSH, PCR.
ASLO= detectarea anticorpilor care se formeaza impotriva Streptococului beta hemolitic in momentul cind acesta ajunge in singe.
VSH si PCR= markari ai inflamatiei si infectiei.
     O alta indicatie de scoaterea a amigdalelor pe cale chirurgicala este in momentul cind se formeaza un flegmon periamigdalian. Flegmonul periamigdalian este rezultatul colectarii puroiului intr-un fel de "punga", situata intre amigdala si pilieri. Aceasta colectie purulenta poate fi situata deasupra amigdalei, in spatele amigdalei, etc.. Ca sa evacuam puroiul trebuie practicata o punctie urmata de incizia mucoasei care acopera flegmonul si drenarea lui. In acest moment se stie sigur ca amigdala nu mai poate sa faca fata rolului de aparator al organismului ci doar de a devarsa puroiul in organism.
       In concluzie: amigdala palatina are rol protector al organismului insa la un moment dat se poate transforma intr-o sursa de infectie a organismului.
       De retinut: amigdalita acuta eritemato-pultaceea sau flegmonul periamigdalian se trateaza cu antibiotic injectabil, cel mai frecvent cu Penicilina; aceasta amigdalita este o boala infecto-contagioasa, adica se poate transmite foarte usor de la pacient la cei din jur, pacientul ar trebui sa stea in "carantina" citeva zile.










miercuri, 22 februarie 2012

Laringita- Am ragusit....

       Nu o data ci de doua-trei ori in viata ni s-a intimplat sa trecem printr-un episod de laringita, adica am ragusit sau chiar nu am mai putut sa vorbim deloc.
      Ce este aceasta laringita?
      Ca sa puteti intelege aceasta boala trebuie sa va descriu putina anatomie.
      Tractul respirator superior este compus  din fosele nazale, faringe  (componentele pe care le vedem cind deschidem gura) si laringele. Laringele este o cavitate care seamana cu o piramida "intoarsa invers", baza mare este continuare faringelui si baza mica este constituita din cele doua corzi vocale. Corzile vocale au dispozitie anteroposterioara si sunt formate dintr-un muschi  (muschiul vocal) si un ligament (ligamentul vocal) + mucoasa care le acopera. In mod normal corzile vocale sunt albe, mucoasa este alba. Laringele se continua cu traheea care la rindul ei se continua cu bronhiile care se divid in ramuri prin tot plamanul. Deci prin laringe trece fluxul de aer si ajunge in trahee si plamani.














       In momentul cind racim indiferent daca este o infectie bacteriana sau virala aceasta mucoasa faringo-laringiana (inclusiv corzile vocale) se congestioneaza si apare rosie sau cu puncte hemoragice si  vase dilatate.




       Aceste corzi vocale se misca astfel: cind stau in pozitia de repaus ele sunt departate si creaza imaginea unui triunghi cu virful in jos si cind sunt in miscare- in vorbire (fonatie) ele se apropie pe linia mediana, se unesc. Acesta este ritmul lor de miscare: de departare si de apropiere, in timp ce vorbim.


Miscarea corzilor vocale


       In momentul in care suferim de laringita acuta sau cronica acest ritm de miscare al corzilor vocale este perturbat  ajungind  sa nu se mai alipeasca cele doua corzi vocale pe linia mediana si sa ramina o mica fanta intre ele in momentul fonatiei astfel incit apare o insuficienta glotica, aparind astfel  tulburari ale vocii (raguseala).
       In concluzie la un examen al laringelui prin laringoscopie directa sau endoscopie se pot observa corzile vocale rosii ( in loc sa fie albe) si "umflate", se misca mult mai greu, uneori acoperite de secretii purulente.


Laringe normal-imagine endoscopica

Laringita acuta cu secreti purulente: imagine endoscopica

       Simptomele care apar in contextul acestei laringite sunt: in primul si in primul rind raguseala=disfonie (care este cea mai suparatoare), uscaciunea si senzatie de prurit (mincarime) in git, tuse seaca, arsura sau chiar durere la nivelul laringelui; in cazuri mai grave cind sunt foarte umflate corzile vocale se micsoreaza spatiul prin care ar trebui sa treaca aerul spre trahee si plamani si astfel mai apare un simptom important dispneea ( senzatia de lipsa de aer).
       Aceasta laringita poate sa apara in contextul unei infectii bacteriene a sferei ORL - afectare a nasului, sinusului si faringelui sau poate sa apara si izolata doar ca o laringita simpla, cel mai probabil virala.
       Laringita acuta poate aparea la orice virsta. Apare cel mai adesea in perioadele reci ale anului.
       Laringita rar se vindeca spontan, de cele mai multe ori este necesar un tratament antiinflamator, repaus vocal absolut ( nu vorbim deloc cit "detinem" aceasta laringita),terapie cu vitamina A ( pastile de inghitit si picaturi de pus in nas) uneori e necesar si tratament antibiotic si neaparat un tratament antireflux gastroesofagian. De cele mai multe ori este implicat si un reflux gastroesofagian astfel ca sucul gastric acid urca din stomac in esofag ajungind pina in laringe; acest acid gastric arde mucoasa pe care o atinge, inclusiv corzile vocale. Astfel ca laringita poate fi agravata de refluxul gastroesofagian.
        O laringita trece greu datorita faptului ca nu stim sa evitam anumiti factori  agravanti: lipsa repausului vocal, frigul si umezeala, schimbarile bruste de temperatura, atmosfera impura ( praf, fum, gaze, toxice), fumatul , ingestia de lichide prea reci sau prea calde, bauturi acidulate si alcoolice, mincare condimentata, carentele de vitamine. De asemenea factorii care pot intretine o laringita acuta transformind-o in laringita cronica sunt: deviatia de sept nazal, rinita cronica hipertrofica, sinuzita, adenoida, amigdalita, rinofaringita.

       De retinut: in momentul in care apare raguseala trebuie sa evitam vorbitul, fumatul, aparitia aciditatii gastrice si  sa fie cit mai cald la nivelul gitului.

      Un alt motiv de raguseala= disfonie este pareza de coarda vocala ( uni sau bilaterala). Ce inseamna aceasta pareza? Coarda vocala nu se mai misca, este imobila. Lucru acesta se poate intimpla din multe cauze. Una dintre cauzele cel mai des intilnite este posttiroidectomie. ( dupa operatia de scoatere a tiroidei). Aceasta pareza este tranzitorie poate dura de la o luna pina la 6 luni. Ca sa isi revina mai repede mobilitatea corzilor vocale trebuie urmat un tratament prescris de medicul ORL si repaus vocal total. Aceasta pareza  de coarda vocala uni sau bilaterala pe linga raguseala mai poate da si "sufocare"= senzatia ca nu mai putem sa tragem aer suficient in piept. De aceea este f important sa o diagnosticam si sa o tratam. Daca coarda vocala nu se mai misca si sta imobila intr-o pozitie mai aproape de linia mediana atunci inchide spatiul respirator care se formeaza intre cele doua corzi vocale dind acesta senzatie de sufocare.

      De retinut: inainte si dupa operatia de scoatere a tiroidei trebuie facut un consult ORL in vederea diagnosticarii precoce a parezei de coarda vocala.


marți, 14 februarie 2012

Criza vertiginoasa

        Intr-o dimineata, cind sa ma trezesc din pat am simtit ca imi fuge pamintul de sub picioare si ca toata camera se invirte cu mine. Oare ce se intimpla cu mine?
        Aceasta este asa numita criza vertijinoasa= vertij.
        Vertijul este o senzatie subiectiva ( simtita numai de pacient) de deplasare a obiectelor din jur si de deplasare a bolnavului in raport cu obiectele inconjuratoare. Aceasta senzatie "falsa" are caracter de miscare rotatorie.



"Se rotesc lucrurile din jur"


         In mod sigur va intrebati: din ce cauza apare ?
         Datorita dereglarii centrului echilibrului situat in urechea interna. Aceasta dereglare poate sa aiba nenumarate cauze, insa cea mai frecventa cauza este stresul major si oboseala. Cele mai comune forme clinice de vertij sunt VPPB= vertijul paroxistic pozitional benign si Sd. Meniere ( boli care se pot  repeta episodic, episoadele fiind precedate de zgomote auriculare= aura). Criza vertijinoasa poate dura de la citeva ore la citeva zile. Aceasta se termina cu o senzatie de toropeala.


Urechea interna- localizare






Urechea interna: 8= canalele semicirculare= cohlea, 9: melcul= cohlea, 10= nervul cohleo-vestibular



         In momentul crizei vertijinoase starea generala a bolnavului se schimba complet: devine palid, anxios, cu transpiratii reci, sta cu ochii inchisi sa nu vada nici o sursa de lumina pentru ca aceasta i-ar agrava si mai mult starea,nu poate sa stea in picioare, inima ii bate mai repede, capul il doare ingrozitor (cefalee temporo-parietala)  poate ajunge inclusiv la greata si voma.. In tot acest timp pacientul aude niste zgomote discordante = acufene sau un tiuit= tinitus (tonalitate inalta) si simte ca ii scade brusc auzul. Senzatia de vertij rotator ( simti cum se roteste camera in jurul tau) poate sa apara spontan sau ca urmare a unei miscari bruste a capului.


Tinitusul- repezentarea grafica 


         Daca ajungi la doctor acesta va vedea la tine (pacientul ametit) o miscare pe orizontala a globilor oculari mai rapida si necoordonata,  nistagmus. Acest nistagmus poate sa apara spontan sau sa se declanseze odata cu miscarea capului. El persista pe toata durata  crizei. Medicul ORL sau neurolog efectueaza teste de evaluare a echilibrului la care constata ca pacientul nu isi poate menttine singur pozitia la verticala si ca tot corpul lui se duce intr-o parte. Am uitat sa specific ca acest vertij apare datorita afectarii doar a uneia dintre urechi, drept urmare corpul se duce intr-o parte, spre urechea bolnava, cind stam cu ochii inchisi. In cadrul examenului clinic se efectueaza si o audiograma ( evaluare obiectiva a auzului) care evidentiaza o hipoacuzie de perceptie a urechii bolnave ( auzul a scazut datorita afectarii nervului auditiv).


"Va rog sa ma tineti ca nu ma stabilitate in picioare"


      VPPB sau Sd. Meniere sunt boli de care nu scapam niciodata, sunt boli care ne insotesc toata viata, periodic, manifestindu-se prin crize din ce in ce mai frecvente si mai severe ( criza= vertij- scaderea subita a auzului- zgomote in ureche). Modificarile care apar in criza isi revin la normal la sfirsitul episodului. Insa dupa citeva episoade vertijinoase organismul nu mai este capabil sa compenseze aceste modificari si in timp apare distrugerea urechii interne cu mentinerea surditatii, tinitusului, vertijului  si intre crize.
        Cauzele aparitiei acestor boli sunt multiple. As enumera doar citeva: ateroscleroza vaselor care iriga urechea interna, hipertensiune/hipotensiunea arteriala, alergii, avitaminoze, spondiloza cervicala, traumatisme craniene, afectiuni inflmatorii si supurate ale urechii externe sau medii,  stres fizic si emotional intens si constant.
          Tratamentul crizei vertijinoase se face doar in cadrul spitalului de catre un medic ORL sau neurolog. Criza se poate remite sub tratament injectabil insa trebuie urmat de un tratament per os ( pastile) 3-6 luni post criza.





luni, 13 februarie 2012

Rinolitul

          Poate va intrebati ce este acela un rinolit?

          Este un obiect strain ajuns in nas peste care s-au adunat celule de inflamatie si tesut fibros si care obstructioneaza fluxul aerian total  intr-o fosa nazala.

        Oare de ce vorbesc despre acest subiect?
        Pentru ca este o problema cu care se confrunta multi parinti.
        De multe ori ne vin parinti la spital cu un  copil de la 2-5 ani care de citeva zile sau chiar saptamini nu mai respira bine pe nas, sforaie foarte tare noapte si "rasuflarea" lui are un miros urit, putred si chiar pot exista si niste secretii nazale purulente.Simptomatologia mai poate fi insotita si de cefalee ( durere de cap), scaderea mirosului (hipoosmie),stranut repetat.   Parintele e ingrijorat datorita faptului ca "prichindelului" nu ii mai trece o data acesti muci purulenti si mirouls urit in pofida faptului ca i-a dat tot felul de picaturi de nas inclusiv antiinflamatoare si antibiotic pe gura.


"Mami simt ca am ceva in nas..."



          La o simpla examinare a a fosei nazale cu un specul nazal putem foarte bine sa nu observam decit structurile normale ale fosei nazale: sept nazal, cornete si muci purulenti insa daca apelam la un examen endoscopic ( introducem in nasul  copilului o fibra endoscopica flexibila subtire) putem observa un corp strain inconjurat de tesut fibros si detrisuri. Acest corp strain deobicei este localizat in portiunea posterioara a fosei nazale, si este unilateral. In clarificarea diagnosticului ne mai poate ajuta si o radiografie de nas si sinusuri care identifica rhinolitul ca o opacitate situata intr-o fosa nazala.


Radiografie de fata: imaginea opaca deasupra dintilor este rinolitul






Imaginea endoscopica a extragerii rinolitului din fosa nazala





         Oare de ce trebuie sa ne confruntam cu asa problema?
         Datorita curiozitatii copilului: in aceasta perioada el invata prin pipait, gust, miros si are obiceiul sa-si bage tot felul de obiecte nu numai in gura ci si in nas, obiecte care intra intr-o singura fosa nazala, initial  in prima portiune a fosei nazale dar ulterior este aspirat mai in profunzime printr-un efort de tuse sau voma. Si cum sunt copii, care nu-si recunosc vina, nu declara parintiilor ce au patit si ramin cu acel obiect ( biluta, nasturel, o piesa de la o jucarie, bob de mazare,fasole,porumb,medicamente ) pina cind se ingrijoreaza parintii asa de tare ca ajung cu el la spital unde se pune diagnosticul.

          Dar ce facem in acest moment?
         Moment in care ne trezim in fata unui copil mic, necooperant si care de multe ori nu sta "cuminte" si noi trebuie sa extragem acel rhinolit din nasucul copilului. In cel mai fericit caz se poate extrage usor cu o pensa sau un stilel butonat dupa o prelabila curatare a nasului . Daca chiar nu se poate efectua acest lucru cu anestezie locala, se poate ajunge si la anestezie generala pentru extragerea rhinolit. Cu cit trece mai mult timp de cind e obiectul in nasul copilului cu atit e mai greu de extras deoarece se aduna strat dupa strat celule necrozate astfel incit rhinolitul creste in dimensiuni.


     Sfatul meu: daca aveti un copil la care observati o respiratie greoaie datorata unei obstructii nazale unilaterale si cu un miros urit prezentati-va la medicul ORL, cel mai probabil este vorba de un rhinolit care trebuie extras.

luni, 6 februarie 2012

Otita externa

        Otita externa este o boala foarte des intilnita. Ea reprezinta inflamarea si infectarea tegumentului conductului auditiv extern (CAE).

Aceasta imagine descrie inflamarea CAE si aparitia de secretii purulente

         Nu vii s-a intimplat vreodata sa va "manince" urechea sau sa va curga o secretie ciudata din ureche???
        Aceasta infectie se dezvolta pe un tegument al CAE deja lezat ( dupa spalaturi auriculare sau aspiratii auriculare in vederea extragerii unui dop de cerumen sau folosirea insistenta a betigasului de ureche) sau pe un tegument cu proprietati fizico-chimice modificate fata de normal (dupa bai in piscine sau riuri, dupa actiunea unor detergenti care distrug stratul protector de grasime si stratul epidermic superficial ).
        Microorganismele responsabile pentru aparitia acestei infectii in marea majoritate a cazurilor sunt bacteriile: Stafilococi, Pseudomonas aeruginosa= bacilul Piocianic, Streptococi, care sunt bacterii saprofite ( adica traiesc in mod normal pe tegument fara a face rau organismului si cind tegumentul e lezat acestia intra in "rana" si se multiplica ducind la crearea acestei infectii). Aceasta infectie se numeste otita externa difuza bacteriana. Un al doilea grup de microrganisme care pot initia aceasta otita externa sunt ciupercile=fungi: Candida Albicans, Aspergillus (niger, fumigatus, flavus). Infectia la nivelul CAE generata de fungi se numeste otita externa micotica=otomicoza.

Aspectul otoscopic al unei otite externe micotice



Aspectul otoscopic al unei otite externe bacteriene


        Exista o mare diferenta intre cele doua otite in ceea ce priveste simptomatologia, aspectul clinic si tratamentul.

        Otita externa bacteriana se manifesta printr-o secretie  purulenta, viscoasa ( otoree, in termeni medicali) continind germeni si celule epiteliale descuamate; uneori chiar poate sa fie de culoare verzuie cu false membrane care ne-ar indica  bacilul Piocianic drept cauza de aparitie. Aceasta secretie purulenta daca stagneaza in conduct inflameaza si mai mult tegumentul, il mareste pe toata circumferinta lui si ajunge ca acesta sa stenozeze CAE astfel incit sa nu mai poata intra in ureche nici  macar un "ac". Toate aceste modificari le simtim  prin: infundarea urechii= scaderea auzului, durere intensa cu exacerbarea acesteia noaptea, congestia (roseata) tegumentului pavilionului la intrarea in CAE,  miscarea pavilionului dureroasa, exteriorizarea de secretie purulenta; in cazuri mai severe (netratate la timp) se poate ajunge la febra, inflamarea ganglonilor locali. In spatele acestei infectii din CAE timpanul se inflameaza si el, se inroseste contribuind si el la durere.




        Otita externa micotica apare astfel: la nivelul peretilor CAE se observa niste "deseuri" gri-albe, asemanatoare cu  o sugativa umeda, conidioforele infectiei cu Aspergillus se vad ca niste firisoare negre printre detrisuri sau se poate vedea ca o masa cazeoasa albicioasa sau neagra cu peretii CAE inflamati. Deobicei simptomatologia este saraca, cel mai des intilnim o "mincarime" a CAE foarte intensa si mai suparatoare.
        Ca sa punem un diagnostic cit mai corect trebuie prelevata o secretie auriculara si pusa pe un mediu de cultura si identificat germenele cauzator; daca iese bacterie ar trebui facuta si o antibiograma pentru a ne putea da seama la ce antibiotic e sensibil.
       Tratamentul celor doua otite externe are o componenta comuna: prima etapa= aspirarea tuturor secretiilor din conduct si spalarea locala cu dezinfectante: apa oxigenata, rivanol, alcool boricat, se poate lasa si o mesa impregnata in rivanol pentru 24-48 ore care trebuie stropita din cind in cind cu rivanol pentru a scadea mai repede inflamatia locala; si o componenta diferita astfel ca in otita externa bacteriana se aplica picaturi cu antibiotic local (Ciplox, Garasone) si in cea micotica se aplica picaturi cu antifungice ( Clotrimazol, Hexoderil).
        Foarte important: inainte sa ne punem orice tip de picaturi trebuie sa ne asiguram ca urechea este "curatata"= "toaletata".
       Orice otita externa trece in maxim 7-10 zile, insa la unii oameni persista mai mult. Oare de ce?
       Predispozitia la aparitia otitei externe si recidiva este data de urmatoarele cauze :umiditatea crescuta cronica la nivelul CAE ( oamenii care traiesc in mediu cald si umed si transpira mult), traumatisme locale repetate ( cum ar fi scarpinatul in ureche cu bat de vata, chibrit, cheie, etc...), purtarea unei proteze auditive, diminuarea secretiei de cerumen la cei care isi curata frecvent urechea cu betigasul de ureche ( cerumenul avind un" rol protector), ph acid la nivelul CAE, patrunderea apei  contaminata cu tot felul de germeni in ureche; pacientii cu psoriazis sau dermatita seboreica sunt.  Otita externa micotica poate fi in unele cazuri continuarea unei otite externe bacteriene prost sau insuficient tratata.
        Sfatul meu: nu va mai scarpinati cu "nimic" in ureche, nu va faceti decit rau ( iritare si infectie locala).

vineri, 3 februarie 2012

Durerea sinuzala

          In articolul de astazi voi vorbi despre durerea cranio-faciala de origine rinosinuzala. Este una dintre cauzele majore ale unei dureri la nivelul fetei si a capului, boala care tine de domeniul ORL.

















Se poate vedea aria de proiectie a sinusurilor maxilare, etmoidale si frontale


         Probabil ca nu o data ci de mai multe ori ati simtit o durere ca o presiune la nivelul fruntii , ochilor sau in spatele ochilor. Aceasta durere nu se manifesta ca nevralgia sau migrena: in crize  ci este o durere persistenta, de intensitate medie, care are localizare la nivelul arilor de proiectie a sinusurilor si arata "imbolnavirea" sinusurilor. Adica durerea apare in cadrul unei sinuzite acute ( o durere intensa, violenta) sau cronice ( o durere de intensitate medie) si este localizata la nivelul :
  • obrajilor, zona maxilara, infraorbitar, cu iradiere la nivelul dintilor in sinuzita maxilara,
  •  a fruntii in sinuzita frontala,
  •  unghiul intern al ochiului (intre ochi si radacina nasului)  in sinuzita etmoidala
  • in spatele ochilor sau in  vertex  in sinuzita sfenoidala.
       
 Caracteristic acestei dureri este ca se insoteste cu simtomatologie de sinuzita ( obstructie nazala, secretii nazale muco-purulente, scaderea mirosului, microsingerari nazale repetitive).
          Durerea in sinuzita frontala are si "orar"fix: se accentueaza in jurulul orei 10 a.m si 17 a.m.
          Durerea sinuzala se poate accentua de asemenea la aplecarea capului.
          Aceasta durere poate avea intensitate variabila depinzind de felul sinuzitei: acuta sau cronica. In sinuzita acuta toata simptomatologia este mult mai accentuata si deci ne putem identifica cu usurinta cauza durerii de cap; dar in sinuzita cronica, cind obstructia nazala nu este asa de suparatoare pentru pacient ca de altfel si secretiile nazale care sunt mult diminuate , este mult mai greu de identificat cauza durerii de cap, cauza care ar fi de origine sinuzala. Ca sa putem certifica sigur aceasta durere sinuzala ar trebui efectuate niste investigatii radiologice: radiografie de sinusuri, CT de sinusuri si un examen ORL complet inclusiv endoscopic. Toate aceste metode de investigatie ar identifica inflamatia sinusurilor si drept urmare cauza sinuzala a durerii de cap.




         Dupa ce am identificat cauza sinusala a durerii noastre de cap ar trebui instituit un tratament corespunzator de dezobstructie a foselor nazale, de ventilare si drenare a sinusurilor si de fluidificare a secretiilor nazale cu scopul de a le elimina din sinusuri si nas. Acest tratament ar trebui prescris de catre un medic ORL.
       In imaginea urmatoare voi exemplifica diferenta dintre durerile de cap in ceea ce priveste aria de proiectie.




joi, 2 februarie 2012

Migrena

         In articolul de astazi voi continua subiectul despre durerile de cap asa numitele "algii cranio-faciale".
         Dupa cum am expus in articolul precedent, alta cauza majora a unei dureri de cap ar fi migrena.


Ma doare capul ingrozitor... sa fie oare o noua criza migrenoasa?



   Migrena este o durere de cap periodica, unilaterala, localizata temporo-fonto-parietal. Se manifesta prin crize care au durata intre citeva minute si 8-12 ore, de intensitate medie spre severa. Crizele dureroase sunt precedate de o faza prodromica =aura, faza de "premonitie", care apare cu apoximativ 30 min si care consta in: scotoame (puncte negre in cimpul vizual, imagini deformate, flashuri luminoase), proasta dispozitie, cascat, sughit, parestezii( furnicaturi la nivelul bratelor, miinilor, fetei), tulburari de vorbire; aceasta faza anunta ca urmeaza sa apara in curind un episod migrenos.



Zona colorata cu mov este zona de proiectie a durerii migrenoase




Criza migrenoasa apare in zona fronto-temporo-parietala (albastru inchis, albastru deschis si rosu inchis)




      Criza migrenoasa are ca mecanism distensia uneia sau a mai multor ramuri arteriale extracraniene si a ramurilor durale intracraniene ale arterei carotida externa ( unul din vasele principale ale gitului care furnizeaza singe creierului si fetei), adica are la baza o vasodilatatie anormala a vaselor de singe de la nivelul zonei temporo-fronto-parietal. Insa faza prodromala are la baza un mecanism de vasoconstrictie intracraniana (vasele se string si nu mai furnizeaza destul singe)
        Durerea are caracter pulsatil, apare deobicei la aceeasi ora si este insotita de astenie fizica si intelectuala, de paloare, roseata, transpiratie, stranut repetitiv, hipersecretii nazale, lacrimare, sensibilitate crescuta la lumina sau stimuli luminosi.  Criza dureroasa se poate termina prin voma si diaree, dupa care bolnavul se simte bine, euforic.





       Migrena este o boala care se poate transmite genetic, cu caracter recesiv. Apare mai frecvent la femei, ele au un risc de aparitie de trei ori mai mare decit la barbati. Adolescentii si adultii tineri sunt mai predispusi la aparitia migrenei
        Specialitatea care se ocupa cu diagnosticul acestei boli este neurologia. Desi nu sunt de specialitate neurologica am vorbit despre aceasta boala ca sa intelegeti diferenta dintre o durere nevralgica, migrenoasa sau sinusala. ( NB: despre durerea sinusala voi vorbi in articolul urmator).
        Nu exista nici un test sigur pentru diagnosticarea migrenei. Medicii diagnosticheaza migrena pe baza examenului fizic si a antecedentelelor medicale, incluzand factorii declansatori, simptomele si istoria familiala.

       Ca si durerea nevralgica migrena nu are un tratament curativ, ci doar de ameliorare a crizelor si prevenirea lor. Astfel ca se pot administra:  derivati de ergotamina (Cafettin capsule), Antimigrin capsule, antagonistii de serotonina- triptanii,  antihistaminice, betablocante = Verapamil, Diltiazem ( care produc relaxarea musculaturii vasculare), anticonvulsivante, aspirina; uneori cind criza este prea violenta se poate pune si perfuzie cu norepinefrina.


       Pentru prevenirea crizelor este foarte important ca organismul sa fie echilibrat, relaxat si odihnit.
      De retinut: Episoadele migrenoase se pot repeta chiar si sub tratamentul medical corespunzator. Scopul tratamentului este de a reduce numarul episoadelor migrenoase si de asemenea de a diminua intensitatea lor.

miercuri, 1 februarie 2012

Nevralgia

         Auuuu... ma doare capul. Oare de la ce sa fie? O fii durere nevralgica, sinusala, migrenoasa?
        Astea ar fi cele mai importante cauze ale unei dureri de cap. In articolul de astazi voi discuta despre durerea nevralgica, urmind sa detaliez si despre celelate cauze in articolele viitoare.
        Nevralgia se traduce ca o durere de intensitate foarte mare, survenita in crize repetitive, crize care pot dura de la secunde la minute, debutul crizei fiind brusc, fulgerator. Durerea e asa de violenta incit determina spasme musculare, asa zisul "tic dureros". Intre crize exista o perioada de liniste, acalmie, in care organismul este "perfect sanatos". Ce mai e caracteristic unei nevralgii este prezenta de "zone trigger"= zone pe tegument pe care daca le apesi declanseaza criza dureroasa.
      Durerea nevralgica se explica prin iritarea organelor receptoare si a filetelor senzitive ale nervilor cranieni ( deci este consecinta afectarii nervilor care inerveaza anumite structuri ale organismului).
      Cea mai importanta nevralgie care poate sa apara este cea trigeminala= faciala.
      Nevralgia trigeminala este durerea aparuta la nivelul fetei, de fapt la nivelul unei hemifete (ce mai e caracteristic nevralgiei este ca ea apare doar pe jumatate a capului, care e inervata de acel nerv "problema"), datorita iritatiei nervului trigemen (V), care inerveaza toata fata. Nervul nu isi mai indeplineste corect functia si acest lucru de cele mai multe ori se produce datorita presiunii date de o vena sau o artera asupra nervului Durerea este localizata la nivelul zonelor: obraz, maxilar, mandibula, gingii, buze, frunte, ochi.

Nervul trigemen este format din trei ramuri si in aceasta imagine se poate vedea ariile de inervatie a cestor ramuri



Traseul nervului V si ariile de inervatie
      Aceasta nevralgie se manifesta prin crize dureroase foarte violente la nivelul unei hemifete ( deobicei dreapta), insotite de spasme musculare si fenomene vasomotorii ( roseata fetei, lacrimare, stranut, hipersecretie salivara), privirea devine fixa, pacientul evita sa vorbeasca, sa manince, sa se miste pentru a nu declansa o noua criza. Criza dureroasa este initiata de senzatii tactile (atingeri ale fetei), miscari ale fetei, masticatie, expunere la frig sau cald, ris, vorbire.  Zonele trigger pentru aceasta nevralgie ar fi situate pe: aripa nasului, gingii, palatul dur, buza inferioara.  Crizele dureroase nu sunt insotite de tulburari neurologice: anestezie, paraanestezii.



Zonele sensibile in nevralgia trigeminala




            Nevralgia trigeminala este mai frecventa la femei, 50-70 ani. Aceasta boala evolueaza in crize cu perioade de acalmie, cu durata de saptamini sau luni separate de perioade de liniste de citeva luni, existind tendinta catre agravare a crizelor atit ca frecventa, durata cit si ca intensitate. Severitatea crizelor si diminuarea intervalului dintre crize provoaca anxietate pacientului, care ajung si la tentativa de suicid. In timpul somnului apar mai putine crize pentru ca tot organismul este mai relaxat.
       O alta nevralgie importanta pe care multi oameni o neglijeaza ar fi nevralgia Arnold= nevralgia occipitala.
       Aceasta nevralgie este data de afectarea nervului occipital mare Arnold, care inerveaza zona occipitala si suboccipitala. ( acum discutam despre o durere care apare la nivelul cefei). Si ca orice nevralgie se manifesta prin crize dureroase de intensitate foarte mare, cu debut brusc, situate la nivelul cefei. Criza dureroasa este declansata de miscarile capului sau de presiune pe regiunea occipitala. Durerea este strict unilaterala si iradiaza catre vertex (portiunea superioara a capului), spre ureche, si regiunea retroorbitara ( "in spatele ochilor"). Aceasta nevralgie poate fi declansata si de o contractura musculara occipitala prelungita.


Traiectul nervului Arnold, pe unde iese la suprafata si zona de inervatie



Ma doare ceafa asa de tare....



        Nevralgia Arnold este des diagnosticata la pacientii care stau mult la birou, in fata unui calculator sau a unor hirtii si uita sa se mai miste din loc.
        Diagnosticul pozitiv al unei dureri se bazeaza in mare parte pe afirmatiile bolnavilor, care isi descriu suferinta. Medicul va tine seama de intensitatea durerii, de durata si caracterul, de momentele de declansare a durerii si mai ales de sensibilitatea individuala care este diferita de la pacient la pacient ( fiecare pacient are pragul lui de durere) pentru a pune diagnosticul de nevralgie si a o putea trata cit mai bine. Reactia la durere variaza cu starea fizica, psihica si metabolica a indivizilor, precum si cu nivelul intelectual al bolnavilor.
       De asemenea mai exista Nevralgia Faciala ( a nervului VII= nv facial) care se manifesta prin crize dureroase la nivelul urechii; Nevralgia Glosofaringiana care se manifesta prin cruze dureroase in regiunea amigdaliana, faringiana, limba cu iradiere in ureche , durerea poate fi declansata de cascat, mincat, vorbit; Nevralgia Sfenopalatina: durerea apare la rafacina nasului si iradiaza in orbita.
        Din nefericire tratamentul unei nevralgii nu este asa de usor. Se pot incerca antiagice puternice, anticonvulsivante, fizioterapie si kinetoterapie, relaxarea musculara a zonei stimulate ( cum ar fi ceafa) si evitarea stimulilor declansatori ai crizei ( frigul, caldura, miscarea...). Intr-un final se poate ajunge la infiltartii ale nervului cu xilina/lidocaina si cortizon care ar avea rolul sa anestezieze zona si sa scada inflamatia asupra nervului.
      E foarte important cit tratam o nevralgie ca pacientul sa fie foarte ascultator si sa evite orice miscare care ar declansa criza si sa relaxeze musculatura. Mai ales in nevralgia Arnold trebuie avut grija cum stam la birou, cum stam cu capul, sa facem multe miscari ale capului ( cind nu suntem in criza) ca sa nu se produca contractura musculara care poate declansa criza si sa nu stam in curent sau frig.
     Nevralgia poate fi esentiala ( nu are o cauza anatomica), este cea descrisa de mine sau poate fi secundara, datorita unor tumori, inflamatii, infectii care preseaza nervul, sau modificari anatomice in zona nervului. Pentru a putea diagnostica si trata o nevralgie secundara trebuie facut un examen medical mai complex, inclusiv RMN si tratata cauza ( s-a putea ajunge si la o interventie chirurgicala). Nu detaliez despre aceasta nevralgie secundara pentru ca nu este de domeniul meu, este de domeniul neurologiei si neurochirurgiei.
      Sfatul meu: pentru orice durere de cap este nevoie de un consult ORL si neurologic.

joi, 26 ianuarie 2012

Rinita cronica hipertrofica


        Ati auzit vreodata de acest diagnostic? Rinita cronica hipertrofica
        Da, este un diagnostic frecvent folosit de medicii ORL atunci cind un pacient se plinge ca nu mai respira cum trebuie, ca il doare capul frecvent si ca simte ca nu trage suficient aer in piept.
        Sunt convinsa ca vreti sa va lamuriti asupra acestui aspect, ce inseamna aceasta rinita? De ce a aparut? Si cum facem sa dispara?
        Ca deobicei, ca sa va fac sa intelegeti anumite aspecte medicale trebuie sa va explic putina anatomie.
       Astfel: dupa cum ati aflat in articolele precedente,  nasul este impartit in doua fose printr-un perete median= sept nazal care poate fi strimb, astfel incit sa ocupe o parte din spatiul fosei nazale. Insa pe partea laterala a fosei nazale, pe peretele lateral se afla CORNETELE. Aceste cornete sunt de fapt niste mase musculoosoase pline cu vase de singe, adica sunt formate dintr-un schelet osos, masa musculara si tesut conjunctiv ( numeroase vase de singe). Acestea pornesc de pe peretele lateral al nasului si intra in fosa nazala ocupind o parte din aceasta. Ele isi pot modifica volumul: marindu-se in volum sau micsorindu-se in volum, acest lucru depinzind de "cit de mult au de lucru".

Cornetul nazal


       Cornetele sunt trei la numar: superior, mijlociu si inferior. Poate va intrebati: ele ce rol mai au? Au un rol ffff important. Aceste cornete filtreaza aerul care intra in nas si il ajuta sa ajunga in faringe, laringe-trahee- organism mult mai curat si mai acceptabil organismului. Cornetele purifica ( elimina praful, noxele, germenii existenti in aer), umezesc si incalzesc aerul inspirat, ajuta la detectia mirosurilor si prin dispozitia lor topografica ajuta ca fluxul de aer inspirat sa ajunga cit mai rapid si mai continuu in organism.


Inferior Turbinate= cornetul nazal inferior
Middle Turbinate= cornetul nazal mijlociu


     Vasele de singe situate in interiorul lor sunt cele care le ajuta la indeplinirea acestor functii. Cu cit expiram un aer mai toxic, plin de praf, noxe si fum, mai rece, expus la alergeni, cu atit cornetele trebuie sa munceasca mai mult, sa elimine toate aceste toxice din aerul inspirat si sa ajunga in organism un aer "pur". Drept urmare cornetele se "umfla", cresc in volum, creste numarul de vase de singe  din interior. Crescind in volum ocupa din spatiul fosei nazale  astfel incit apare obstructia nazala, infundarea nasului. Acest lucru ( cresterea cornetelor- obstructia nazala) se poate produce dintr-o data, in momentul cind suntem raciti ( si sub tratament corespunzator trece raceala si prin urmare scad  si ele in volum) sau pot sa creasca progresiv, in timp, fara sa ne dam seama,astfel apare o obstructie nazala progresiva. Cind se intimpla acest lucru punem diagnosticul de Rinita cronica hipertrofica.

Imaginea computer tomografica a cornetelor nazale ( portiunea osoasa)

     De ce cresc aceste cornete progresiv?
     Deorece respiram un aer fffff nociv, plin de toxice si atunci cornetele trebuie sa "munceasca" foarte mult sa elimine aceste toxice din aerul inspirat. Din pacate acest aer  nociv este constant, drept urmare cornetele nu mai au timp sa se retraga, sa scada in volum; in concluzie ramin marite tot timpul. Aceasta este rinita cronica hipertrofica.
     Daca ne-am duce undeva la munte, departe de orice oras industrial am vedea ca o sa respiram mult mai bine si mai usurati, cornetele se retrag si fac mai mult loc aerului sa intre.
     In momentul in care cornetele se maresc, ocupind din spatiul liber al fosei nazale, intra mai putin aer in organism, drept urmare in loc de 100% oxigen intra in organism ~50% si deci organismul este mult mai obosit si randamentul lui este mult mai mic. Consecintele acestui fapt sunt: scaderea atentiei, oboseala fizica si mentala, tulburari de memorie, cefalee, insomnii, sforait.  Si daca adaugam la aceasta rinita cronica hipertrofica si o deviatie de sept nazal scade si mai mult aerul inspirat, intrind in organism si mai putin oxigen.

Ma doare capul ingrozitor......




Sotia nu poate dormi din cauza sotului care sforaie
     Singurul tratament al acestei boli ar fi indepartarea organismului nostru din mediu "toxic" pentru totdeauna. Dar cum acest lucru nu se poate intimpla la majoritatea oamenilor atunci remediul cel mai sigur este cel chirurgical, de indepartare a unei portiuni din masa cornetului inferior. Acest lucru se poate face cu instrumente reci, cauterizare, radiofrecventa sau laser.
      Stiu, ati prefera sa nu ajungem la alternativa asta de tratament, cea chirurgicala.
      Exista si o terapie medicamentoasa, dar ea merge doar in puseul acut, in momentul cind suntem raciti.
      Un alt motiv important de crestere constanta a acestor cornete este pulverizarea la nesfirsit de sprayuri nazale, acea dependenta de picaturi nazale. Sprayurile nazale functioneaza tocmai asupra acestor cornete, diminuindu-le, prin scaderea in volum a vaselor de singe (vasoconstrictie). Dar ele actioneaza doar citeva zile, maxim 7 zile, dupa aceea mucoasa se obisnuieste si nu mai reactioneaza. Aceste sprayuri se folosesc doar la indicatia medicului ORL in puseul acut si doar citeva zile, pina scade inflamatia acuta.
      Cum se diagnostigheaza aceasta boala: rinita cronica hipertrofica? Prin control ORL ( rinoscopie anterioara), imagistic ( radiografie, computer tomograf), endoscopic: se poate vedea marirea in volum a cornetelor nazale, cu ocuparea aproape in totalitate a spatiului respirator nazal.


Imaginea endoscopica in interiorului nasului: in partea dreapta se poate vizualiza cornetul nazal inferior la dimensiunea normala, in partea stinga este septul nazal



imaginea endoscopica in interiorului nasului: in partea stinga se poate observa cornetul nazal inferior marit in volum si in partea dreapta septul nazal





http://medlive.hotnews.ro/video-ce-trebuie-sa-stim-despre-operatia-de-deviatie-de-sept-dr-ana-maria-apostol-din-cauza-deviatiei-de-sept-creierul-nu-primeste-oxigen-cum-trebuie-iar-calitatea-vietii-se-strica.html